Fiți oameni! – de David Gabriel

Fii om! Așa l-a sfătuit regele David pe fiul său Solomon, moștenitorul tronului. Fiind pe patul de moarte, când se spun cele mai importante cuvinte, ar fi putut să-i spună o sumedenie de alte lucruri, dar el a ales doar atât: ,,fii om”. De fapt aceasta este și chintesența existenței umane.

Nu pot crede în evoluționismul științific, care propune o evoluție structurală, dar cred, totuși, că omul pendulează între o evoluție și o involuție calitativă. Ca specie, suntem toți oameni, dar calitativ ne diferențiem de la individ la individ.

Omul ,,căzut” în această involuție are ca regulă de bază absenţa oricăror reguli: vorbește tare în biserică, la muzeu și în tramvaie, râgâie în public, flatulează gălăgios, își lipeşte guma pe unde apucă, taie cu briceagul scaunele și băncile, se descalţă de pantofi în tren, face covoare prin parcuri și stații din coji de seminţe. Minte, înşală, corupe. Ameninţă la semafor și face gesturi obscene. Divorţează cu o autoadmiraţie tâmpă. Avortează fără remuşcări. Abandonează copiii în maternităţi, şi își duce părinţii la azilele de bătrâni. Când e-n frunte, e boss și calcă pe cadavre, e stăpân și ,,taie-n carne vie”, uitând c-a plecat de la țăruș.

Privind lucrurile din perspectiva aceasta, sfatul lui David e cel mai grozav sfat pe care-l putea da. Căci ce folos să lași o moștenire unuia care nu e om? Risipește. Ce folos să dai putere și autoritate cuiva care nu e om? Abuzează. Deci cel mai bun sfat pe care un părinte îl poate da copilului său, e să fie om.

De altfel, ce folos să fi medic și să te cheme Luncan  sau Burnei, să faci bani cu Hexi Pharma, sau să conduci o țară ca Dragnea, fără simțăminte omenești? Ce folos, când de fapt Dumnezeu ne-a creat să fim oameni? Când va fi vreme să murim, să nu uitați că tot El ne va întreba cum am trăit, nu ce am fost.

Înainte de orice altceva, fiti oameni!

CE-L TULBURĂ PE ISUS? – partea a II-a – de David Gabriel

Ioan 13:21 ,,Isus S-a tulburat în duhul Lui

Isus Hristos a fost tulburat de duplicitatea lui Iuda.
Iuda deși îL vânduse pe Isus Hristos s-a așezat la masă în calitate de ucenic ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Cu toate că prețul era stabilit, Iuda nu prezintă nici cea mai mică urmă de rușine în a mai mânca la masă cu Domnul. Era un actor perfect și un ipocrit desăvârșit. Genul acesta de oameni sunt cei mai periculoși, pentru că sunt greu de depistat. Ei stau cu tine la masă, râd la glumele tale, îți fac cinste, te vizitează, te împrumută cu bani, și pe urmă … baaang!!! … lovitură fatală.

Dar duplicitatea lui Iuda nu reiese numai din fapte ci și din nume. Numele ,,Iuda” înseamnă ,,lăudat fie Domnul”, dar el nu a trăit în armonie cu semnificația numelui ce-l poartă. Ba din contră, bazat pe caracterul lui, semnificația acestui nume s-a schimbat total. De exemplu, în listele sinoptice cu cei doisprezece pe care Isus I-a chemat, numele lui Iuda apare întotdeauna ultimul și este însoțit de obicei de o descriere care îl stigmatizează: ,,care L-a vândut”, sau ,,vânzătorul” (Matei 10:4, Marcu 3:19, Luca 6:16). Nimeni nu mai zice ,,lăudat fie Domnul” când aude numele de ,,Iuda”, ci fiecare se gândește la trădare.

Ai mare grijă cu cine te însoțești ca să eviți trădarea și fii tu însuți ceea ce pretinzi că ești.

Page 1 of 20
1 2 3 20