Fără Dumnezeu, în concepția lui Petre Țuțea

Idei culese și aranjate de David Gabriel

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei. Numai în biserică se poate da o definiție omului. De ce? Pentru că acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.

Fara Dumnezeu, un laureat al premiului Nobel este inferior unei babe din Cucuieții din Deal care stă descult, cu unghiile muradare și se închină chircită in fata unei icoane. Baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.

Fără Dumnezeu, eroul este mai mic decât sfântul, pentru că eroul are nevoie de recunoașterea oamenilor, dar pe sfânt îl recunoaște însuși Dumnezeu.

Fără Dumnezeu, un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu face minuni.

Fără Dumnezeu, nu există viață. Eu când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu.

Fără Dumnezeu, omul nu poate cunoaște ce este cu adevărat libertatea. Omul e liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă şi pe sacerdot, şi pe credincioşi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul crestin: Robeşte-mă Doamne, ca să fiu liber, spunea Toma de Kempis. Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia…

Update la piramida lui Țuțea – de David Gabriel

update la piramida lui tutea

Ȋn urmă cu mai bine de 20 de ani, Petre Țuțea propunea o piramidă a valorilor umane: infractorul, omul comun, geniul, eroul și sfȃntul. Pe infractor, Țuțea ȋl plasează ȋn afara piramidei, mai jos de bază, ȋntrucȃt acesta nu ține cont de normele impuse de societate. La bază se situează omul comun, adică omul a cărui viață este caracterizată de muncă, casă, frigider și televizor. Urmează apoi geniul și eroul. Geniul este omul lȃngă care stai și ȋți pare rău că te-ai născut pentru că el ȋnvață ȋntr-o jumătate de oră cȃt alții ȋntr-o viață, iar eroul este omul care se consumă făcȃnd istorie printr-un curaj ieșit din comun. Superior tuturor acestora, este sfȃntul. Este superior pentru că atȃt geniul cȃt și eroul au nevoie de confirmarea societății, pe cȃnd sfȃntul este ȋn afara ei, situȃndu-se dintru ȋnceput ȋn eternitate.

Ȋntre timp a mai apărut o categorie de oameni, iar eu am găsit necesară o updatare a piramidei lui Țuțea. Am introdus astfel ȋntre infractor și omul comun, cocalarul. Adică acea categorie de oameni caracterizată prin deficit de cultură, grandomanie, mitocănie și Kitsch.

Citeste mai mult