Între Eva și Isus Hristos – de David Gabriel

1 Ioan 2:16 ,,pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii

Tot ce este rău și păcătos în viață pornește de la aceste trei domenii: pofta trupului, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii. În aceste trei domenii a lovit-o Ispititorul pe Eva în Eden de a căzut. Tot acestea trei le-a atacat și la Isus Hristos, în Pustia Carantaniei. De la Eva la Hristos sunt aprox. 4000 de ani, iar Diavolul nu și-a schimbat tactica câtuși de puțin. Aceasta îmi spune că umblă tot pe vechile cărări.

Pofta trupului are de-a face cu apetiturile trupești izvorâte din firea păcătoasă și care sunt împotriva lui Dumnezeu. Aici pot fi incluse bețiile, drogurile, îmbuibarea, crima, tutunul, curvia, adulterul, LGBTQ cu derivațiile aferente, orice contact sexual înafara căsătoriei, etc. O astfel de trăire instinctuală este o caracteristică animală, pe noi, oamenii, Dumnezeu ne-a înzestrat cu rațiune, conștiință și voință. Rațiunea activează voința, iar conștiința dă verdictul.

Eva a văzut că pomul era bun de mâncat. Astfel, pentru orice flămând sau pofticios, acesta părea un pom cu roade numai bune de mâncat. Dar doar părea, pentru că în realitate avea gust de izgonire din serai.

Isus Hristos după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Era flămând. Pietre erau berechet. Putere avea. Tot ceea ce trebuia să facă era să-și exercite puterea asupra pietrelor.

Pofta ochilor se aplică la privirile păcătoase care provoacă dorințe și sentimente negative. Hristos a zis că ,,ochiul este lumina trupului. Altfel spus, ochii sunt canalul de acces către suflet. Iar aici trebuie să vă fac o avertizare, prieteni. Aveți grijă unde priviți!

Eva a văzut că pomul era plăcut de privit. Dacă tot nu ai voie să mănânci din acest pom, măcar să-l admiri. Iată filozofia Ispititorului. El știe că dacă te uiți puțin mai lung la un lucru interzis e doar o chestiune de timp până o să-ți dorești acel lucru cu o dorință de nestăpânit.

Lui Isus Hristos, Ispititorul I-a arătat toate împărăţiile lumii și strălucirea lor. Dar nu numai că I le-a arătat, I-a promis că-L face stăpân peste ele, în schimbul unui gest mărunt. Nesemnificativ. O plecăciune. Diavolul știe că aproape orice om vrea bogăție fără efort. Și mai știe că trebuie să vezi mai întâi ca să îți dorești ceva.

Citeste mai mult

Între Iuda și Ioan sau imposibila neutralitate – de David Gabriel

Amândoi au fost ucenicii Celui mai mare Învățător. Amândoi au avut privilegiul de a fi chemați de Mântuitorul după o noapte de rugăciune. Amândoi au primit aceeași împuternicire și autoritate. Și totuși unul se apropie de Isus, iar celălalt se depărtează de El.

Pe Ioan îl găsim mereu în preajma lui Isus, în timp ce Iuda păstra distanța. Depărtarea nu se petrece peste noapte, cum de altfel nici apropierea. Totul se petrece progresiv. Atitudinile pe care le avem, gândurile pe care le hrănim, acțiunile pe care le întreprindem etc., fie ne apropie de Dumnezeu fie ne depărtează.

La Cina cea de Taină sunt prezenți toți ucenicii. Ioan este prezentat ca ,,cel care stătea la masă culcat pe sânul lui Isus”, iar Iuda ca cel în care a intrat Satana. După ce a luat bucățica din mâna lui Isus, Iuda a ieșit în grabă afară să găsească vreun cumpărător luminat. ,,Era noapte.”

Continuarea pe www.Cireșarii.ro