Între Iuda și Ioan sau imposibila neutralitate – de David Gabriel

Amândoi au fost ucenicii Celui mai mare Învățător. Amândoi au avut privilegiul de a fi chemați de Mântuitorul după o noapte de rugăciune. Amândoi au primit aceeași împuternicire și autoritate. Și totuși unul se apropie de Isus, iar celălalt se depărtează de El.

Pe Ioan îl găsim mereu în preajma lui Isus, în timp ce Iuda păstra distanța. Depărtarea nu se petrece peste noapte, cum de altfel nici apropierea. Totul se petrece progresiv. Atitudinile pe care le avem, gândurile pe care le hrănim, acțiunile pe care le întreprindem etc., fie ne apropie de Dumnezeu fie ne depărtează.

La Cina cea de Taină sunt prezenți toți ucenicii. Ioan este prezentat ca ,,cel care stătea la masă culcat pe sânul lui Isus”, iar Iuda ca cel în care a intrat Satana. După ce a luat bucățica din mâna lui Isus, Iuda a ieșit în grabă afară să găsească vreun cumpărător luminat. ,,Era noapte.”

Continuarea pe www.Cireșarii.ro

 

Vinovaţii fără vină – de David Gabriel

Guilt[1]
Ioan 8:1-11

Îmbrăcaţi în reverende, cu mitrele pe cap şi cu bărbile sfătoase odihnindu-se pe piept, fariseii răspândeau în jurul lor un iz de sfinţenie. Umblau pe străzile Ierusalimului purtând într-o mână toiagul pastoral, iar în cealaltă piatra ispăşitoare pentru călcătorii de Lege. Se socoteau fără vină, iar pe toţi ceilalţi îi considerau vinovaţi.

Aşa se face că într-o dimineaţă, fariseii oripilaţi au pus mâna pe o femeie de moravuri uşoare şi au dus-o la Isus să o judece. Huiduită şi scuipată, cu mâinile adânc înfipte în părul ei, ,,vinovaţii fără vină cer să se facă lumină”.

Citeste mai mult