Fără Dumnezeu, în concepția lui Petre Țuțea

Idei culese și aranjate de David Gabriel

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei. Numai în biserică se poate da o definiție omului. De ce? Pentru că acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.

Fara Dumnezeu, un laureat al premiului Nobel este inferior unei babe din Cucuieții din Deal care stă descult, cu unghiile muradare și se închină chircită in fata unei icoane. Baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.

Fără Dumnezeu, eroul este mai mic decât sfântul, pentru că eroul are nevoie de recunoașterea oamenilor, dar pe sfânt îl recunoaște însuși Dumnezeu.

Fără Dumnezeu, un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu face minuni.

Fără Dumnezeu, nu există viață. Eu când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu.

Fără Dumnezeu, omul nu poate cunoaște ce este cu adevărat libertatea. Omul e liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă şi pe sacerdot, şi pe credincioşi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul crestin: Robeşte-mă Doamne, ca să fiu liber, spunea Toma de Kempis. Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia…

E noapte… de David Gabriel

e-noapteE noapte… Dumnezeu e judecat de mogulii lumii acesteia și pus la colț. E găsit vinovat pentru implicarea în ,,treburile lumii” și exilat în cerul Lui, cât mai departe de oameni.

E noapte… animalele au mai multe drepturi decât oamenii, iar câinii sunt mai iubiți decât copiii. ONG-urile se întrec în bătălia pentru protecția animalelor în timp ce copiii orfani rămân… orfani.

E noapte.. egalitatea își schimbă valorile, sau cum spunea deputatul Remus Cernea: ,,toți oamenii sunt egali, dar unii oameni sunt mai egali decât alții.” Sloganul domnului Cernea se vrea a fi o îndulcire  a devizei porcilor din ,,Ferma animalelor” de George Orwel: ,,toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.”

E noapte… o parte din liderii Bisericilor au început să-și revizuiască doctrinele și să le adapteze la pretențiile societății moderne. Cei care refuză negocierea sunt acuzați de fundamentalism.

E noapte… si e abia la inceput, mai este mult pană dimineață…