Între Iuda și Ioan sau imposibila neutralitate – de David Gabriel

Amândoi au fost ucenicii Celui mai mare Învățător. Amândoi au avut privilegiul de a fi chemați de Mântuitorul după o noapte de rugăciune. Amândoi au primit aceeași împuternicire și autoritate. Și totuși unul se apropie de Isus, iar celălalt se depărtează de El.

Pe Ioan îl găsim mereu în preajma lui Isus, în timp ce Iuda păstra distanța. Depărtarea nu se petrece peste noapte, cum de altfel nici apropierea. Totul se petrece progresiv. Atitudinile pe care le avem, gândurile pe care le hrănim, acțiunile pe care le întreprindem etc., fie ne apropie de Dumnezeu fie ne depărtează.

La Cina cea de Taină sunt prezenți toți ucenicii. Ioan este prezentat ca ,,cel care stătea la masă culcat pe sânul lui Isus”, iar Iuda ca cel în care a intrat Satana. După ce a luat bucățica din mâna lui Isus, Iuda a ieșit în grabă afară să găsească vreun cumpărător luminat. ,,Era noapte.”

Continuarea pe www.Cireșarii.ro

 

Camera cu pereții de sticlă – de David Gabriel

Sufletul meu are o locuință nouă. O cameră în turnul de fildeș. La ultimul etaj. E o cameră mică si modestă ca o chilie, aș putea zice. În modestia ei, are totuși ceva special: pereții sunt de sticlă. În felul acesta sufletul meu poate vedea pe oricine. Din cameră îi poate privi fără să fie rănit, pe cei care îi dau târcoale și vor să îi facă rău. Îi vede cum urlă, scuipă, rânjesc, bârfesc, invidiază, dar nu îi poate auzi pentru că pereții groși de sticlă nu lasă zgomotele să pătrundă până la el.

Numai eu am acces în camera aceasta. Pe voi vă las numai dacă vreau eu. Mi-am luat măsuri de protecție, nu mai vreau ca sufletul meu să sufere. Știți voi că sufletul meu a fost la un pas de a-și pierde inocența? Dacă s-ar fi întâmplat asta, eu cu ce aș fi rămas? Răutățile voastre sunt de vină. Și nu sunt puțini cei care vor să-i facă rău, dar aici este în siguranță. Citeste mai mult

Page 1 of 2
1 2