Fără Dumnezeu, în concepția lui Petre Țuțea

Idei culese și aranjate de David Gabriel

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei. Numai în biserică se poate da o definiție omului. De ce? Pentru că acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.

Fara Dumnezeu, un laureat al premiului Nobel este inferior unei babe din Cucuieții din Deal care stă descult, cu unghiile muradare și se închină chircită in fata unei icoane. Baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.

Fără Dumnezeu, eroul este mai mic decât sfântul, pentru că eroul are nevoie de recunoașterea oamenilor, dar pe sfânt îl recunoaște însuși Dumnezeu.

Fără Dumnezeu, un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu face minuni.

Fără Dumnezeu, nu există viață. Eu când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu.

Fără Dumnezeu, omul nu poate cunoaște ce este cu adevărat libertatea. Omul e liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă şi pe sacerdot, şi pe credincioşi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul crestin: Robeşte-mă Doamne, ca să fiu liber, spunea Toma de Kempis. Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia…

Între Eva și Isus Hristos – de David Gabriel

1 Ioan 2:16 ,,pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii

Tot ce este rău și păcătos în viață pornește de la aceste trei domenii: pofta trupului, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii. În aceste trei domenii a lovit-o Ispititorul pe Eva în Eden de a căzut. Tot acestea trei le-a atacat și la Isus Hristos, în Pustia Carantaniei. De la Eva la Hristos sunt aprox. 4000 de ani, iar Diavolul nu și-a schimbat tactica câtuși de puțin. Aceasta îmi spune că umblă tot pe vechile cărări.

Pofta trupului are de-a face cu apetiturile trupești izvorâte din firea păcătoasă și care sunt împotriva lui Dumnezeu. Aici pot fi incluse bețiile, drogurile, îmbuibarea, crima, tutunul, curvia, adulterul, LGBTQ cu derivațiile aferente, orice contact sexual înafara căsătoriei, etc. O astfel de trăire instinctuală este o caracteristică animală, pe noi, oamenii, Dumnezeu ne-a înzestrat cu rațiune, conștiință și voință. Rațiunea activează voința, iar conștiința dă verdictul.

Eva a văzut că pomul era bun de mâncat. Astfel, pentru orice flămând sau pofticios, acesta părea un pom cu roade numai bune de mâncat. Dar doar părea, pentru că în realitate avea gust de izgonire din serai.

Isus Hristos după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Era flămând. Pietre erau berechet. Putere avea. Tot ceea ce trebuia să facă era să-și exercite puterea asupra pietrelor.

Pofta ochilor se aplică la privirile păcătoase care provoacă dorințe și sentimente negative. Hristos a zis că ,,ochiul este lumina trupului. Altfel spus, ochii sunt canalul de acces către suflet. Iar aici trebuie să vă fac o avertizare, prieteni. Aveți grijă unde priviți!

Eva a văzut că pomul era plăcut de privit. Dacă tot nu ai voie să mănânci din acest pom, măcar să-l admiri. Iată filozofia Ispititorului. El știe că dacă te uiți puțin mai lung la un lucru interzis e doar o chestiune de timp până o să-ți dorești acel lucru cu o dorință de nestăpânit.

Lui Isus Hristos, Ispititorul I-a arătat toate împărăţiile lumii și strălucirea lor. Dar nu numai că I le-a arătat, I-a promis că-L face stăpân peste ele, în schimbul unui gest mărunt. Nesemnificativ. O plecăciune. Diavolul știe că aproape orice om vrea bogăție fără efort. Și mai știe că trebuie să vezi mai întâi ca să îți dorești ceva.

Citeste mai mult

Page 4 of 19
1 2 3 4 5 6 19