Între Eva și Isus Hristos – de David Gabriel

1 Ioan 2:16 ,,pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii

Tot ce este rău și păcătos în viață pornește de la aceste trei domenii: pofta trupului, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii. În aceste trei domenii a lovit-o Ispititorul pe Eva în Eden de a căzut. Tot acestea trei le-a atacat și la Isus Hristos, în Pustia Carantaniei. De la Eva la Hristos sunt aprox. 4000 de ani, iar Diavolul nu și-a schimbat tactica câtuși de puțin. Aceasta îmi spune că umblă tot pe vechile cărări.

Pofta trupului are de-a face cu apetiturile trupești izvorâte din firea păcătoasă și care sunt împotriva lui Dumnezeu. Aici pot fi incluse bețiile, drogurile, îmbuibarea, crima, tutunul, curvia, adulterul, LGBTQ cu derivațiile aferente, orice contact sexual înafara căsătoriei, etc. O astfel de trăire instinctuală este o caracteristică animală, pe noi, oamenii, Dumnezeu ne-a înzestrat cu rațiune, conștiință și voință. Rațiunea activează voința, iar conștiința dă verdictul.

Eva a văzut că pomul era bun de mâncat. Astfel, pentru orice flămând sau pofticios, acesta părea un pom cu roade numai bune de mâncat. Dar doar părea, pentru că în realitate avea gust de izgonire din serai.

Isus Hristos după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Era flămând. Pietre erau berechet. Putere avea. Tot ceea ce trebuia să facă era să-și exercite puterea asupra pietrelor.

Pofta ochilor se aplică la privirile păcătoase care provoacă dorințe și sentimente negative. Hristos a zis că ,,ochiul este lumina trupului. Altfel spus, ochii sunt canalul de acces către suflet. Iar aici trebuie să vă fac o avertizare, prieteni. Aveți grijă unde priviți!

Eva a văzut că pomul era plăcut de privit. Dacă tot nu ai voie să mănânci din acest pom, măcar să-l admiri. Iată filozofia Ispititorului. El știe că dacă te uiți puțin mai lung la un lucru interzis e doar o chestiune de timp până o să-ți dorești acel lucru cu o dorință de nestăpânit.

Lui Isus Hristos, Ispititorul I-a arătat toate împărăţiile lumii și strălucirea lor. Dar nu numai că I le-a arătat, I-a promis că-L face stăpân peste ele, în schimbul unui gest mărunt. Nesemnificativ. O plecăciune. Diavolul știe că aproape orice om vrea bogăție fără efort. Și mai știe că trebuie să vezi mai întâi ca să îți dorești ceva.

Citeste mai mult

Singur în ziua necazului – de David Gabriel

Totdeauna înconjurat de
oameni, în ziua necazului său, Mântuitorul Isus a rămas singur. Cel mai singur dintre toți singuraticii. Căci mulți au stat cu El la mese, dar prea puțini au tras la jug, spunea Traian Dorz. Dar e bun și necazul la ceva… te ajută să îi cunoști pe cei care îți sunt cu adevărat prieteni.

Când L-au prins pe Isus, ucenicii, erau de negăsit. Toți L-au părăsit și au fugit. (Matei 26:56) Petru a încercat să-I rămână aproape, dar a falimentat. Prețul rămânerii era prea mare.

Până și soarele L-a părăsit. Trei ore a refuzat să-și mai arate fața în Israel. De fapt el nu putea privi tortura și umilința la care era supus Fiul Lui Dumnezeu. În sens simbolic, le-a arătat oamenilor întunericul în care se află.

Tatăl, L-a părăsit și El. Hristos trebuia să ispășească păcatele omenirii. Tatăl nu putea interveni, pentru că fără jertfa lui Isus nu era mântuire. Nimeni nu are voie să intervină în actul mântuirii, aceasta este exclusiv ,,opera” lui Isus Hristos.

Și pentru că a gustat singurătatea, Mântuitorul Isus a promis că nu-i va părăsi niciodată pe ai Săi. Și am încredere în El, de mine, în schimb, mă îndoiesc…

 

Page 3 of 18
1 2 3 4 5 18