Între Iuda și Ioan sau imposibila neutralitate – de David Gabriel

Amândoi au fost ucenicii Celui mai mare Învățător. Amândoi au avut privilegiul de a fi chemați de Mântuitorul după o noapte de rugăciune. Amândoi au primit aceeași împuternicire și autoritate. Și totuși unul se apropie de Isus, iar celălalt se depărtează de El.

Pe Ioan îl găsim mereu în preajma lui Isus, în timp ce Iuda păstra distanța. Depărtarea nu se petrece peste noapte, cum de altfel nici apropierea. Totul se petrece progresiv. Atitudinile pe care le avem, gândurile pe care le hrănim, acțiunile pe care le întreprindem etc., fie ne apropie de Dumnezeu fie ne depărtează.

La Cina cea de Taină sunt prezenți toți ucenicii. Ioan este prezentat ca ,,cel care stătea la masă culcat pe sânul lui Isus”, iar Iuda ca cel în care a intrat Satana. După ce a luat bucățica din mâna lui Isus, Iuda a ieșit în grabă afară să găsească vreun cumpărător luminat. ,,Era noapte.”

Continuarea pe www.Cireșarii.ro

 

Camera cu pereții de sticlă – de David Gabriel

Sufletul meu are o locuință nouă. O cameră în turnul de fildeș. La ultimul etaj. E o cameră mică si modestă ca o chilie, aș putea zice. În modestia ei, are totuși ceva special: pereții sunt de sticlă. În felul acesta sufletul meu poate vedea pe oricine. Din cameră îi poate privi fără să fie rănit, pe cei care îi dau târcoale și vor să îi facă rău. Îi vede cum urlă, scuipă, rânjesc, bârfesc, invidiază, dar nu îi poate auzi pentru că pereții groși de sticlă nu lasă zgomotele să pătrundă până la el.

Numai eu am acces în camera aceasta. Pe voi vă las numai dacă vreau eu. Mi-am luat măsuri de protecție, nu mai vreau ca sufletul meu să sufere. Știți voi că sufletul meu a fost la un pas de a-și pierde inocența? Dacă s-ar fi întâmplat asta, eu cu ce aș fi rămas? Răutățile voastre sunt de vină. Și nu sunt puțini cei care vor să-i facă rău, dar aici este în siguranță. Citeste mai mult

Moartea Credibilității – de Gary Miller

Cu mult timp în urmă, într-o țară îndepărtată, numită Plauzibilitate, trăia un trib care se numea Credibilii. Locuitorii tribului erau cunoscuți sub acest nume pentru că un fluid numit credibilitate curgea prin venele lor, în loc de sânge. În Plauzibilitate, oamenii aveau relații unii cu alții la fel ca oamenii de astăzi.

În vremurile noastre, uneori, oamenii varsă sânge ca să elimine alte persoane. Această faptă se numește crimă. Ea este întotdeauna greșită, dar este deosebit de gravă când este omorât un om nevinovat.

Cea mai utilizată metodă de a omorî un dușman în țara Plauzibilitate era de a înfinge un cuțit al acuzațiilor false în trupul lui. Dacă lumea credea acuzațiile, credibilitatea victimei se scurgea complet prin rana provocată.wisper1

O altă tactică era aceea de a arunca niște semințe de insinuare în grădina dușmanului. Pe
măsură ce aceste semințe creșteau, victima, care nu bănuia nimic, suferea de pe urma pierderii credibilității. Deseori, victima rămânea uluită și nu era în stare să spună ce anume cauzase tragedia aceea. Citeste mai mult

După… – de David Gabriel

dupaAm ascultat de curând o melodie veche de-a lui Ducu Bertzi, dar care prezenta o realitate foarte actuală. El spunea așa:
,,abia când a plecat plângând și n-a mai fost a mea ∕ m-am îndrăgostit numai de ea”, și m-am întrebat ce folos? Ce folos să iubesti după: după ce te-a părăsit, după ce sa-mbolnăvit, după ce-a murit, după…

Ziceți și voi prieteni, ce folos să apreciezi pe cineva după. Sau ce folos să declari pe cineva sfânt, geniu sau erou, post mortem. După acest ,,după” nimeni nu mai are nevoie de nimic.

Pentru a aprecia ceea ce ai sau pe cine ai, trebuie mai întâi să pierzi?

Nu uita! Morții nu au nevoie de aprecieri, iubire, grade sau încurajări, cei de lângă noi au. ,,La vitta e bella”, dar așa de scurtă. Deci, nu mai lăsa să trea nici o oportunitate fără să-i apreciezi pe cei din jurul tău.

Despre îngeri și prieteni – de David Gabriel

Coperta-Oameni-ingeri-si-demoniM-am gândit oare de ce avea atâta dreptate Nichita Stănescu când spunea că ,,a avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”? Răsunsul este simplu: pentru că oricât de aproape ar fi un înger, distanța metafizică care ne desparte îl face să fie foarte departe…

Inițial, am vrut să scriu câte ceva despre îngeri, dar cum de multă vreme nu am mai văzut unul, mai bine scriu despre prieteni…

Citeste mai mult

Vinovaţii fără vină – de David Gabriel

Guilt[1]
Ioan 8:1-11

Îmbrăcaţi în reverende, cu mitrele pe cap şi cu bărbile sfătoase odihnindu-se pe piept, fariseii răspândeau în jurul lor un iz de sfinţenie. Umblau pe străzile Ierusalimului purtând într-o mână toiagul pastoral, iar în cealaltă piatra ispăşitoare pentru călcătorii de Lege. Se socoteau fără vină, iar pe toţi ceilalţi îi considerau vinovaţi.

Aşa se face că într-o dimineaţă, fariseii oripilaţi au pus mâna pe o femeie de moravuri uşoare şi au dus-o la Isus să o judece. Huiduită şi scuipată, cu mâinile adânc înfipte în părul ei, ,,vinovaţii fără vină cer să se facă lumină”.

Citeste mai mult

Page 6 of 7
1 4 5 6 7