O zi din 365 în 2016 – de David Gabriel

2016-new-year-ss-1920Îmi doresc o zi în care nimeni să nu mai mintă. Într-o lume a minciunii, visez la o zi în care toți să ,,sufere de sinceritate”… O singură zi în care să nu mai fiu amăgit. În 2015 de prea multe ori vorbele pe care le-am auzit n-au fost vorbe, ci minciuni. Și ia ghiciți, prieteni, n-au venit din partea vreunui politician, că pe ăștia oricum nu i-aș fi crezut, ci au venit din …. mai bine tac și visez.

Îmi doresc o zi în care moartea să nu-și mai ceară tributul. O singură zi în care să nu mai primesc vești de moarte. În 2015 prea mulți au fost secerați de aceasta… unii chiar prea devreme: Cristi Țepeș, Magda Popescu, Onisim Bogoșel, Bibi, tinerii din Colectiv și toți ai voștri.

Îmi doresc o zi în care să nu mai fiu judecat după apartenența religioasă. O singură zi în care ceilalți să nu mă privească suspect pentru că nu sunt ,,din partida lor”… Tot ce îmi doresc în 2016 e să-L slujim împreună pe marele Împărat.

Îmi doresc o zi făra lacrimi. Măcar o zi în care singurele lacrimi pe care să le văd să fie lacrimi de bucurie. În 2015 am văzut prea multe lacrimi scurse din prea mulți ochi nevinovați. Frustrare, dezamăgire, lipsuri, boală, nedreptate, neajunsuri, trădare… Toate acestea au pus mult prea multe lacrimi în ochii celor dragi din jurul meu. În 2016 visez la o zi în care ochii lor și ochii voștri să producă numai lacrimi de bucurie.

O, și câte n-aș mai vrea, dar ce folos să vă mai spun, din moment ce voi oricum nu credeți că dorințele mele se pot îndeplini. Celelalte sunt și mai utopice.

Zile bune tuturor în 2016.

Despre stele și magi – de David Gabriel

MagiiMatei 2:2 ,,şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”

Nașterea Lui Isus a fost vestită magilor de o stea. Nimeni nu cunoaște cine este această stea! A licărit, a condus spre Isus și a dispărut. Tot așa, și cei care L-au găsit pe Mesia au menirea de a-i conduce pe alții la Isus.

Câtă vreme magii au privit cerul, au văzut steaua, dar când au privit la Irod, steaua a dispărut. Capul sus prieteni, de acolo vine izbăvirea noastră.

Steaua a fost și un prilej de bucurie pentru magi. Matei 2:10 ,,Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.” Tot așa și voi, propuneți-vă să fiți o bucurie pentru ceilați.

Sărbători fericite!

Deșteaptă-te, române! – de David Gabriel

Desteapta-te romaneEste ceasul să vă treziți în sfârșit din somn – Romani 13:11

Imnul nostru național ne spune un adevăr fundamental: românii dorm. Și se poate constata cu ușurință cât de puternic se doarme.

O parte dintre români dorm la volanul masinilor, apoi aterizează cu ele în pomi, în Dâmbovița și în oameni…

O altă parte dorm în fața televizorului, cu ochelarii pe nas și telecomanda pe piept, urmărindu-l pe Capatos cu al lui show păcătos. Apoi mâine zi dorm hăbăuci în mijloacele de transport în comun, la școală și la locul de muncă…

O altă parte dorm în gară așteptând să vină ,,trenul spernței”. Vitregiți de soartă, victime ale sistemului, sau pur și simplu pentru ei Dl. Destin nu a avut de făcut nici o ofertă…

O bună parte dorm în parlament. Aici, se sforăie la fel de 25 de ani, doar sforăitorii s-au mai schimbat. Prin urmare avem legile pe care le avem și țara pe care o avem… Nici nu se putea altfel din moment ce mâinile sunt ridicate la vot cu ochii închiși. Goya spunea că ,,somnul rațiunii zămislește monștrii”. Vă las pe voi să comentați.

Dar cei mai mulți dorm în biserică. Se doarme de la preoți, păstori și diaconi până la enoriași. Liturghiile preoților sunt greoaie și vechi, cam de pe vremea când se-mbina cambrianul cu precambrianul. Predicile păstorilor sunt absente și anemice. Dacă vreunul este totuși treaz și predică mai cu foc sau modifică ceva la Liturghie, este degrabă afurusit de ceilalți pentru că le este deranjat somnul. O românie cu 19 milioane de locuitori, din care aprox. 97% s-au declarat creștini, are în funcțiune 18 mii de lăcașe de cult, dar și 20 de milioane de avorturi înregistrate. Vă las pe voi să ghiciți cine le-a făcut.

Dacă somnul rațiunii naște monștrii, somnul spiritual zămislește moartea.

Deșteaptă-te, române sau noapte bună românie…

Ultimul drum, drumul pe care merge toată lumea

2 Împărați 2:1-2 David se apropia de clipa morții, și a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: ,,Eu plec pe calea pe care merge toată lumea.” 

Viața e un fel de călătorie continuă. Drumurile pe care umblă oamenii sunt diferite. Unele sunt încununate de succes, altele hulite de eşecuri. Unele istovitoare şi lungi, altele cu short-cut-uri dulci. Unele plictisitoare, altele încântătoare. Unele deschise, altele închise. Uneori omul calcă pe trandafiri, alteori pe cadavre. Unele drumuri sunt ştiute, altele neexplorate. Uneori căile sunt greşite, alteori merg drept la ţintă. Drumurile vieţii se tot schimbă. Vin altele noi, mereu, mereu … mereu. Dar, unul singur este la fel pentru toată lumea, ULTIMUL

Ultimul drum e universal. Pe el merg și bogații și săracii; împărații și soldații; profesorii și analfabeții… Aici ne împărțim după statut, religie culoarea pielii și clase sociale, dar in fata morții toți suntem egali…

Ultimul drum e obligatoriu. Fie că vrei, fie că nu vrei, eşti obligat să-l parcurgi. Sau vorba lui Coșbuc: ,,Din zei de-am fi scoborâtori / C-o moarte tot suntem datori!” Mulţi n-ar vrea să treacă pe acest drum. Ar vrea să-l ocolească, sau măcar să-l fenteze. Dar nimeni nu a reușit…

Ultimul drum presupune o pregătire. Fiecare călătorie este precedată de niște pregătiri. Bilete cumpărate ,,la redus”, cazare, meteo, valize, sandvișuri… Fiecare își pregătește cum știe mai bine călătoria, numai pe ultima cei mai mulți o ignoră, prin urmare pe cei mai mulți îi prinde nepregătiți.

Ce zici, ești pregătit pentru ultimul drum?

Între Iuda și Maria sau parfumul unui gest – de David Gabriel

Era o seara liniștită de primăvară în Betania, iar Domnul Isus, obosit de pe drum își mânca liniștit cina împreună cu prietenii și ucenicii săi. Ucenicii povesteau cu entuziasm minunile pe care le văzuseră, gazdele se minunau de cele auzite, iar Domnul le privea contemplativ entuziasmul. Dintr-o dată, toată această scenă se oprește ca într-un stop-cadru, când o femeie dă buzna în cameră ținând în mână un vas de alabastru cu mir de nard curat. Frapați de îndrăzneala femeii, toți priveau uluiți tabloul, neștiind ce să creadă. Femeia ,,s-a  apropiat de El și după ce a spart vasul de alabastru cu mir foarte scump, a turnat parfumul pe capul și picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.” (Text armonizat)

Scena aceasta nu este doar un fapt istoric, ci este o realitate contemporană. Sunt pline bisericile de ,,gură cască”, care se holbează la cei care se spetesc să facă câte ceva pe ici pe colo. Dar dacă ar fi numai atât, parcă nu ar fi o chiar așa de mare tragedie, numai că pe lângă faptul că nu fac nimic, mai și comentează la cei care fac. În cazul de față, cel în cauză este Iuda, care consideră gestul femeii o risipă și că mirul putea fi vândut ,,cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor”. Ioan, îl taxează pentru exclamația sa mojică și îl deconspiră: ,,zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea.“

Citeste mai mult

E noapte… de David Gabriel

e-noapteE noapte… Dumnezeu e judecat de mogulii lumii acesteia și pus la colț. E găsit vinovat pentru implicarea în ,,treburile lumii” și exilat în cerul Lui, cât mai departe de oameni.

E noapte… animalele au mai multe drepturi decât oamenii, iar câinii sunt mai iubiți decât copiii. ONG-urile se întrec în bătălia pentru protecția animalelor în timp ce copiii orfani rămân… orfani.

E noapte.. egalitatea își schimbă valorile, sau cum spunea deputatul Remus Cernea: ,,toți oamenii sunt egali, dar unii oameni sunt mai egali decât alții.” Sloganul domnului Cernea se vrea a fi o îndulcire  a devizei porcilor din ,,Ferma animalelor” de George Orwel: ,,toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.”

E noapte… o parte din liderii Bisericilor au început să-și revizuiască doctrinele și să le adapteze la pretențiile societății moderne. Cei care refuză negocierea sunt acuzați de fundamentalism.

E noapte… si e abia la inceput, mai este mult pană dimineață…

Page 5 of 7
1 3 4 5 6 7