Între Iuda și Petru sau dialog cu moartea post eșec – de David Gabriel

Am observat, de la cei care îmi scriu, că oamenii nu prea se pricep la gestionarea eșecurilor. După ce îmi scriu despre eșecurile lor, cei mai mulți, nu uită să menționeze și că s-au gândit să se sinucidă. De la trădați în dragoste, examene căzute, dependenți de pornografie, alcool, tutun și droguri, până la puștoaice rămase gravide sub clar de lună și abandonate, toți îmi spun că s-au gândit cel puțin o dată la moarte. Dar oare merită pentru atâta lucru să dai satisfacție morții? În fond și la urma urmei eșecul nu este ceva străin ființei umane, după cum nici succesul nu este ceva garantat. Eșecul este atât de comun încât nu există om care să nu-l fi întâlnit, diferit este doar domeniul în care falimentăm și modul în care ne raportăm la el.

Chiar și Biblia are exemple de oameni mari care au dat-o-n bară. Unii de mai multe ori chiar. Iuda și cu Petru sunt doar două dintre exemple. Au fost ucenicii celui mai mare Învățător, au primit cea mai mare împuternicire, au beneficiat de cele mai mari privilegii și cu toate acestea au falimentat.

Iuda a negociat pentru Mântuitorul prețul de treizeci de arginți. ,,Marfa” a fost livrată în seara aceleiași zile în grădina Ghetsimani. Soldații au sosit la ora stabilită în grădină, iar Iuda cu inima împărțită se uita când la pungă, când la Isus. Nu se putea să le aibă pe amândouă, ceva trebuia sărutat și lăsat în urmă. Cu un sărut bălos, Iuda și-a strivit buzele vinovate de obrazul inocent al Mântuitorului, alegând, astfel, să rămână cu arginții. În seara aceea s-a încheiat cea mai murdară afacere din istorie… Citeste mai mult

Pâinea sau cătușele? – de David Gabriel

doctor_catusePâinea sau cătușele sunt singurele opțiuni oferite de liderul PSD, Liviu Dragnea, românilor. La români, pâinea este simbolul prosperității, iar cătușele simbolizează dreptatea. Bineînțeles că mândouă sunt de dorit, însă Dragnea spune că așa ceva nu este posibil. Trebuie să alegem…

Dacă alegem pâinea, trebuie să renunțăm la avântul represiv împotriva corupției și la denunțuri. Demnitarii noștri nu își pot face treaba de la birourile DNA. Darămite din spatele gratiilor. Poate că aici are dreptate Dragnea când spune că țara ar merge mai bine dacă am alege pâinea. Fiecare și-ar primi în liniște bucata aducătoare de fericire…iar restul ar fi istorie.

Dacă alegem cătușele, ei nu își vor putea face treaba, iar țara va regresa. De luat aminte ce bine și-au făcut treaba în perioada 1990-2002 (anul înfințării DNA). Dacă nu au fost deranjați, și-au putut face treaba liniștiți. Au ușurat țara de povara Combinatelor Siderurgice, de povara minelor, de ROMPETROL, ENEL, Oltchim, Petromidia, ș.a. Și asta pentru că nu i-a deranjat nimeni… Vă dați seama, prieteni, dacă se înființa DNA-ul în 1990 în ce nenorocire era țara acum? Nu i-ar fi lăsat să-și facă treaba și am fi rămas cu cele amintite mai sus pe cap…și fără pâine.

Eu am ales cătușele, voi? Am ales cătușele pentru că nu pot tolera filosofiile socialist-comuniste după care se ghidează politicienii noștri: românii să muncească cu drag și spor şi să se bucure de binefacerile pe care mai-marii lor li le dăruiesc. Cârteala, revolta, critica sunt suspecte şi se cer înlăturate, spre a păstra pacea și armonia.

Liniștea de Sâmbătă Seara – de David Gabriel

Hristos este în mormânt, iar afară liniștea s-a așternut peste Ierusalim. Toți vorbeau despre Hristos, dar în grupuri mici pentru că acum nu mai avea cine să adune mulțimile-mpreună. Toți vorbeau despre Hristos, dar nimeni nu-i mai aclama numele…

Hristos este în mormânt, iar afară liniștea s-a așternut peste Templu. În sfârșit, marii preoți și-au putut duce la bun sfârșit ritualul din ziua de Sabat în liniște. Hristos nu mai era să-i tulbure. Chiar și demonizații stăteau liniștiți. Toți erau mulțumiti: și clerul, și dracii…

Hristos este în mormânt, iar afară liniștea s-a așternut peste țară. Miei au fost reduși la tăcere și așteaptă rumeni în tăvi să fie îmbucați, sarmalele sunt fierte și își asteaptă aburinde ceasul, ouăle roșii așteaptă semnalul ciocnirii, iar noi suntem obosiți și mai săraci…

Hristos în mormânt, e dorința celor ce sunt deranjați de El, dar e abia Sâmbătă seara, urmează Duminică …

Fiii Pierzării – de David Gabriel

Ioan 17:12 ,,…niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării…”

Untitled-1Nu se putea ca Mântuitorul Isus să folosească o expresie mai autentică și mai sugestivă în dreptul celui ce avea să-L trădeze, decât ,,fiul pierzării. Declarația aceasta este adresată lui Iuda și, mai adaug eu aici, lui John Popp și celor care îi batjocoresc pe slujitori și pe frați.

Afirmația aceasta nu s-a întemeiat pe cine era Iuda, ci pe deciziile lui. Chiar și Calvin, care era un susținător al predestinării, a spus că Iuda nu L-a vândut pe Domnul Isus pentru că era la mijloc o soartă oarbă, ci fiindcă, lăsându-se ispitit de Diavol, el a decis să-L trădeze, în ciuda faptului că Mântuitorul l-a prevenit în camera de sus și i-a făcut cele mai mari și călduroase apeluri ale dragostei de întoarcere de pe calea trădării.

Este adevărat că sunt multe pasaje în Vechiul Testament care vorbesc despre trădarea Mântuitorului, dar la fel de adevărat este și că nu este menționată identitatea celui care avea să-L trădeze. Prin urmare putea fi oricare din cei doisprezece. Toți au avut aceeași chemare, toți au avut aceleași privilegii, toți au avut parte de aceeași învățătură, toți au avut același prilej de a lua decizii corecte în viață, iar Iuda a ales… Atitudinea și deciziile lui l-au transformat în fiu al pierzării.

De exemplu, în Evanghelia după Ioan, la capitolul 12, Iuda fură din fondul ucenicilor, o privește disprețuitor pe femeia cu vasul de alabastru, comentează și îi instigă pe ceilalți ucenici la comentarii. Ce mai, așa sunt fiii pierzării, veșnic nemulțumiți de alții, critici, batjocoritori, trădători, etc. Și culmea, că toate acestea sunt prezentate în numele dreptății lui Dumnezeu și a corectitudinii dogmatice. Abureli. Pentru ei mila, dreptatea și corectitudinea nu sunt altceva decât un paravan după care se ascund.

Dar hai să n-o maiUntitled-3 întindem și să vă arăt direcția în care se îndreaptă acești fii ai pierzării, SINUCIDERE. Sensul acestui termen arhaic ,,pierzare” este de primejdie în care se află cineva de a-și pierde viața. Două vieți urmau să se ,,piardă”, a lui Isus și a lui Iuda deopotrivă, dar puțini înțelegeau lucrul acesta. Voi trebuie să înțelegeți că nu este numai Iuda fiul pierzării, și că oricine i se poate alătura. Sper să nu fii tu unul!

Încercările Focului – de David Gabriel

Numai în ultimele zece zile cred că am întîlnit zece oameni care sunt într-un fel de cuptor: spital, operație, cancer, noduli, lipsă, accident, depresie, eșec, trădare, moarte, etc. Toate acestea sunt flăcări care învăluie și sufocă creînd un sentiment de mistuire.Man on Fire

Să nu fiți supărați pe foc, el își face doar datoria. Focul vieții va dovedi calitatea materialului din care ești făcut. Lemnul arde și trosnește, devenind cenușă. Sticla se topește și curge ca siropul. Lutul se întărește. Aurul se purifică și strălucește.

Într-o zi, Șadrac și cei doi prieteni ai săi au fost băgați într-un cuptor încălzit de șapte ori mai mai mult ca de obicei, dar ei au stat liniștiți. Probabil că știau bine din ce material sunt făcuți. Nebucadnețar a vrut să-i facă scrum, doar că nu s-a întâmplat după dorința lui perfidă, focul, arzând numai legăturile, iar tinerii umblau acum liberi prin cuptor ca vedetele pe Wall Street. Mai mult decât atât, focul a oferit prilejul ca un al patrulea Om să-și facă apariția.

Însuși Mântuitorul Isus va fi prezent în cuptor pentru a se asigura că nu arde nimic din ce nu ar trebui să ardă și că arde tot ce trebuie să ardă. Materialismul, invidia, răutatea, minciuna, mândria, egoismul, ura, patima, ș.a.m.d., nu sunt altceva decât zgura care-i împiedică pe sfinți să strălucească.

Despre fochiștii dracului nu scriu nimic, pentru că am o întreagă listă cu ai mei, pe care cu greu mă stăpânesc să o țin pentru mine. Pe voi nu vă zidește. Am zis fochiștii dracului, pentru că nu întotdeauna ceea ce vine peste tine este de la Dumnezeu. De multe ori în spatele cuptoarelor încinse stau cârcotașii, răutăcioșii, invidioșii, prejudicioșii, haterii și bastarzii fără glorie. Dacă v-am spus să nu vă supărați pe foc, pe fochiști vă spun să-i ignorați, pentru că după ce veți fi biruit totul, se va dovedi calitatea ambelor părți.

În foc, Dumnezeu e întotdeauna cu ai Săi. Dumnezeu promite: ,,Dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:2). Dar pentru asta, trebuie să  fii al Lui.

Atitudini în relația cu semenii – de David Gabriel

Atidudini evidențiate din Pilda bunului samaritean
Evanghelia după Luca 10:25-37Samariteanul milos

Atât ideea centrală, cât și detaliile tabloului vorbesc despre aproapele nostru. Astfel, pilda evidențiază trei tipuri de relaționare cu semenii.

Om contra om evidenţiată prin fapta tâlharilor faţă de călător. L-au bătut de i-a sunat apa-n cap, i-au luat geaca de piele sau costumul, portofelul, iphone-ul și tot ce avea. Ei au plecat fericiți să-și împartă prada, în timp ce călătorul, aproape mort, a mai rămas puțin să… mediteze.

Dar nu numai jaful, bătaia și crima caracterizează atitidinea de ființă contra ființă, ci orice acțiune sau atitudine care este în detrimentul celuilalt. De exemplu, o minciună sau o bârfă aparent nevinovată poate fura sau strica imaginea cuiva.

Om pe lângă om. Preotul şi levitul l-au văzut pe călător zăcând în șanț, dar n-au acționat în nici un fel. Grăbiți să nu întârzie la slujbă și cu statul de plată in minte, nu și-au permis ,,luxul” de a se opri din drum. Oprindu-se puteau întârzia sau și mai rău riscau să nu mai ajungă de loc ceea ce presupunea ore neplătite, prima de fidelitate pierdută, bonuri tăiate, etc. Probabil că l-au compătimit, dar în fond și la urma urmei fiecare-i cu treaba lui, cu problemele lui… cu viața lui. Se descurcă fiecare cum poate.

Atitudinea aceasta este numită de psihologia socială ,,sindromul Genovese” sau ,,efectul de spectator”. Despre acest sindrom puteți citi mai multe Aici

Om pentru om reflectată prin purtarea bunului samaritean. Samariteanului,
când l-a văzut pe călător zăcând în șanț, ,,i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, și a turnat peste ele untdelemn și vin apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, și a îngrijit de el.” Pe deasupra a mai și plătit doi lei din banii lui. Probabil erau singurii lui bani din moment ce i-a zis hangiului că dacă o să cheltuie ceva în plus o să-i plătească la întoarcere.

Nu l-a întrebat ce naționalitate are, nici ce religie are, sau cine-i vinovat pentru cele întâmplate… Doar a acționat. Samariteanul e imaginea dragostei hristice, dragoste care ar trebui să-i caracterizeze pe toți creștinii.

Tu din care categorie faci parte?

Page 3 of 6
1 2 3 4 5 6