Cerul mai Întâi – de David Gabriel

Matei 6:33 ,,Căutați mai întâi  cerulÎmpărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Charles Spurgeon a povestit, la un moment dat, că un comerciant bătrân îi spuse într-o zi fiului său: „Mă bucur că-ţi place Evanghelia, dar ascultă ce-ţi spun şi fii înţelept. Mă ocup de comerţ de patruzeci de ani; sfatul pe care ţi-l dau este: ţine-te de comerţ, câştigă bani, iar după aceea vezi-ţi şi de Evanghelie. Acest tânăr a început să-şi pună mintea la lucru şi, gândind serios, a răspuns: „Tată, am fost întotdeauna recunoscător pentru sfaturile bune pe care mi le-ai dat; iartă-mă însă de data aceasta nu pot să fiu de aceeaşi părere cu tine. Nu se spune oare în Scriptură: <<Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui?>> De aceea nu pot să caut mai întâi să câştig bani, ci voi căuta mai întâi să ascult de Dumnezeu; trag nădejde însă că, din această cauză, nu voi fi mai puţin atent şi harnic în munca de comerciant”.

Observ de aici că oamenii au concepții foarte diferite despre lume și viață. Sunt oameni care își petrec viaţa într-o căutare febrilă după mâncare, băutură sau îmbrăcăminte pentru viitor, ca şi când în hrană şi îmbrăcăminte ar sta viaţa însăşi. Iar Dumnezeu, pentru ei, este un subiect periferic lipsit de relevanță.

Bogățiile, faima și succesul sunt de dorit, dar fără Dumnezeu nu oferă satisfacție deplină. Sunt mulți cei care au împlinire pe planul acesta, dar au atâtea alte neîmpliniri. Când cineva se sinucide în plin succes, la ce vă gândiți? Că a fost fericit? Că a fost împlinit? Presupun că nu. Ei bine, sunt așa de mulți oamenii care au avut parte de tot felul de privilegii, dar ș-au pierdut pe ei înșiși. Și atunci ce folos? Ce folos să-ți vezi idealurile, planurile și visele împlinite, dar să nu ai satisfacție deplină? Ce folos să-ți pierzi sufletul? 

Dar sunt și oameni care au pus interesele lui Dumnezeu pe locul întâi în viaţa lor. Aceștia au înțeles că dacă şi-ar fixa ţelul pe acumulare, pe succes, pe faimă, și alte lucruri de genul acesta, atunci tot timpul şi toate energiile lor ar fi consumate pentru acestea, iar Dumnezeu ar fi privat de slujirea care i se cuvine. Așa că au ales să nu-L priveze pe Dumnezeu de slujirea cuvenită și să se bazeze pe promisiunea Mântuitorului Isus că va purta El de grijă de nevoile lor.

Isus Hristos face un legământ cu urmaşii Lui promițându-le celor care pun interesele lui Dumnezeu pe locul întâi, că le va împlini toate nevoile lor. William MacDonald spune că acesta este programul lui Dumnezeu de „asigurări sociale“.

Geneza 1:1 ,,La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

La început, Dumnezeu a creat pământul pentru a sluji interesele cerului, nu invers. Între timp, diavolul a distorsionat acest adevar făcându-i pe oameni să creadă că cerul este la dispoziția lor.

Slujește interesele cerului, iar cerul va sluji interesele tale.

Când Diavolul îți vindecă sufletul de dor… – de David Gabriel

Suspinul și lacrimile de dor mulți le avem. Ceea ce ne dorim este să ne ostoim sufletele trudite. Vorbele sunt bune, dar nu prea ajută…

Dorul nu are granițe sau limbă. Odată cuprinși de dor, toți suspinăm în aceeași limbă de la un capăt la celălalt al pământului.

Dorul nu este o boală și totuși doare. Este o durere care i-a sfârtecat chiar și pe cei mai viteji dintre oameni.

Nu este o boală și totuși cineva se luptă din răsputeri să-i vindece pe oameni. De ce? Pentru că atunci vom fi străini unii de alții, individualiști și insensibili, ceea ce convine Diavolului.

Împreună suntem mai puternici, dar singuri suntem vulnerabili.

Sentimentul de înstrăinare dintre oameni se accentuează pe zi ce trece. Chiar și dintre credincioși. Sunt atât de rari oamenii care suspină după Dumnezeu încât îmi vine să-i însemn cu cretă când îi întâlnesc.

Mi-e dor de cer, vouă…?
ciresarii.ro

Dormind cu lumina gloriei lui Hristos aprinsă – de David Gabriel

Luca 9:29 ,,Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.”
Luca 9:32 ,,Petru și însoțitorii lui erau îngreuiați de somn; dar când s-au trezit bine, au văzut Gloria lui Isus…”

Trebuie să recunoaștem că  Alexandr_Ivanov_015pierdem foarte mult din lumina și gloria lui Hristos, dormind. Petru, Iacov și Ioan au fost pe munte când Isus Hristos S-a schimbat la față, dar au pierdut o parte din această manifestare a gloriei Lui … dormind. Prin această metamorfozare, Mântuitorul își arăta Dumnezeirea. Ucenicii îL cunoscuseră până acum ca învățător, ca vindecător, ca om, dar acum au văzut Dumnezeirea Lui.

Deci, lumea se împarte în două: cei treji și cei ce dorm … în Domnul. Cei ce se roagă și cei ce cască în timp ce primii se roagă. Cei ce se plâng că lor Dumnezeu nu le vorbește și cei care se bucură de descoperiri Dumnezeiești. Cei care își găsesc plăcerea în biserică și cei care socotesc biserica ca fiind ceva plictisitor. Cei care văd o binecuvântare în tot ceea ce li se întâmplă bun și nemulțumiții care au ochi să vadă doar ceea ceste rău . Și aș putea s-o țin așa mult și bine, dar ce folos?

William Barclay prezintă trei cauze care adorm mintea.
Prima cauză este prejudecata. Ideile și părerile preconcepute pot adormi mintea într-atât încât atunci când bate la ușa inimii un adevăr divin, să nu fie auzit. Tot ce trece de ceea ,,noi așa știm, noi așa am învățat, noi așa am primit”, este privit cu scepticism și tratat ca fiind amențiare a integrității religioase. Ba mai mult, acești constipați ai formelor judecă și anatemizează tot ce trece peste limitarea lor mediocră, tot ce este nou sau vine din partea vreunui tânăr.

A doua cauză care adoarme mintea este lenea mentală. Sunt oameni care refuză să-și frământe mintea cu lucruri adânci. Lucruri precum cititul Bibliei și, bineînțeles, al altor cărți, măcinarea problemelor contemporane de tot felul în moara gândirii și dialogul, țin mintea trează. Dumnezeu spune că ,,poporul [...] piere din lipsă de cunoștință”, iar Platon zicea că ,,omul care ezită să cugete profund nu merită să trăiască.”  Prin faptul că rostește o judecată, afirmația lui Platon este mai dură decât afirmația lui Dumnezeu, care este doar o constatare, dar în fond și la urma urmei concluzia este aceeași: starea de necunoaștere este primejdioasă.

Și a treia cauză care adoarme mintea este iubirea de tihnă. Există în fiecare om un sistem de apărare care închide automat ușa minții atunci când apare un lucru care deranjează sau pare prea complicat. Aceștia se simt în siguranță în zona lor de confort și resping orice provocare și orice inițiativă de evadare spre lumea ideilor. Singurul lor avantaj este că nu vor cunoaște niciodată durerea gânditorului.

Astfel, noi ne putem anestezia mintea cu una dintre aceste cauze sau chiar cu toate trei, până la adormirea ei completă sau putem fi treji, bucurându-ne astfel de strălucirea gloriei lui Isus.

Între Iuda și Petru sau dialog cu moartea post eșec – de David Gabriel

Am observat, de la cei care îmi scriu, că oamenii nu prea se pricep la gestionarea eșecurilor. După ce îmi scriu despre eșecurile lor, cei mai mulți, nu uită să menționeze și că s-au gândit să se sinucidă. De la trădați în dragoste, examene căzute, dependenți de pornografie, alcool, tutun și droguri, până la puștoaice rămase gravide sub clar de lună și abandonate, toți îmi spun că s-au gândit cel puțin o dată la moarte. Dar oare merită pentru atâta lucru să dai satisfacție morții? În fond și la urma urmei eșecul nu este ceva străin ființei umane, după cum nici succesul nu este ceva garantat. Eșecul este atât de comun încât nu există om care să nu-l fi întâlnit, diferit este doar domeniul în care falimentăm și modul în care ne raportăm la el.

Chiar și Biblia are exemple de oameni mari care au dat-o-n bară. Unii de mai multe ori chiar. Iuda și cu Petru sunt doar două dintre exemple. Au fost ucenicii celui mai mare Învățător, au primit cea mai mare împuternicire, au beneficiat de cele mai mari privilegii și cu toate acestea au falimentat.

Iuda a negociat pentru Mântuitorul prețul de treizeci de arginți. ,,Marfa” a fost livrată în seara aceleiași zile în grădina Ghetsimani. Soldații au sosit la ora stabilită în grădină, iar Iuda cu inima împărțită se uita când la pungă, când la Isus. Nu se putea să le aibă pe amândouă, ceva trebuia sărutat și lăsat în urmă. Cu un sărut bălos, Iuda și-a strivit buzele vinovate de obrazul inocent al Mântuitorului, alegând, astfel, să rămână cu arginții. În seara aceea s-a încheiat cea mai murdară afacere din istorie… Citeste mai mult

Pâinea sau cătușele? – de David Gabriel

doctor_catusePâinea sau cătușele sunt singurele opțiuni oferite de liderul PSD, Liviu Dragnea, românilor. La români, pâinea este simbolul prosperității, iar cătușele simbolizează dreptatea. Bineînțeles că mândouă sunt de dorit, însă Dragnea spune că așa ceva nu este posibil. Trebuie să alegem…

Dacă alegem pâinea, trebuie să renunțăm la avântul represiv împotriva corupției și la denunțuri. Demnitarii noștri nu își pot face treaba de la birourile DNA. Darămite din spatele gratiilor. Poate că aici are dreptate Dragnea când spune că țara ar merge mai bine dacă am alege pâinea. Fiecare și-ar primi în liniște bucata aducătoare de fericire…iar restul ar fi istorie.

Dacă alegem cătușele, ei nu își vor putea face treaba, iar țara va regresa. De luat aminte ce bine și-au făcut treaba în perioada 1990-2002 (anul înfințării DNA). Dacă nu au fost deranjați, și-au putut face treaba liniștiți. Au ușurat țara de povara Combinatelor Siderurgice, de povara minelor, de ROMPETROL, ENEL, Oltchim, Petromidia, ș.a. Și asta pentru că nu i-a deranjat nimeni… Vă dați seama, prieteni, dacă se înființa DNA-ul în 1990 în ce nenorocire era țara acum? Nu i-ar fi lăsat să-și facă treaba și am fi rămas cu cele amintite mai sus pe cap…și fără pâine.

Eu am ales cătușele, voi? Am ales cătușele pentru că nu pot tolera filosofiile socialist-comuniste după care se ghidează politicienii noștri: românii să muncească cu drag și spor şi să se bucure de binefacerile pe care mai-marii lor li le dăruiesc. Cârteala, revolta, critica sunt suspecte şi se cer înlăturate, spre a păstra pacea și armonia.

Liniștea de Sâmbătă Seara – de David Gabriel

Hristos este în mormânt, iar afară liniștea s-a așternut peste Ierusalim. Toți vorbeau despre Hristos, dar în grupuri mici pentru că acum nu mai avea cine să adune mulțimile-mpreună. Toți vorbeau despre Hristos, dar nimeni nu-i mai aclama numele…

Hristos este în mormânt, iar afară liniștea s-a așternut peste Templu. În sfârșit, marii preoți și-au putut duce la bun sfârșit ritualul din ziua de Sabat în liniște. Hristos nu mai era să-i tulbure. Chiar și demonizații stăteau liniștiți. Toți erau mulțumiti: și clerul, și dracii…

Hristos este în mormânt, iar afară liniștea s-a așternut peste țară. Miei au fost reduși la tăcere și așteaptă rumeni în tăvi să fie îmbucați, sarmalele sunt fierte și își asteaptă aburinde ceasul, ouăle roșii așteaptă semnalul ciocnirii, iar noi suntem obosiți și mai săraci…

Hristos în mormânt, e dorința celor ce sunt deranjați de El, dar e abia Sâmbătă seara, urmează Duminică …

Page 3 of 6
1 2 3 4 5 6