Un loc pentru Isus – de David Gabriel

Luca 2:7 ,,în casa de poposire nu era loc pentru ei.”
Nu cred că Iosif cu Maria i-au spus hangiului că dacă îi primește în hotelul lui, pe Fiul lui Dumnezeu îl primește, cum nu cred că dacă i-ar fi spus ar fi contat. Hotelul era plin, iar dacă ar fi vrut să-l primească pe Fiul lui Dumnezeu, ar fi trebuit să de-a afară niște chiriași. Iar aici încep să se complice puțin lucrurile…

Mă uit în jur și bag de seamă că nimic nu s-a schimbat de atunci. Deja am fost la câteva evanghelizări luna aceasta, și deși am predicat cât am putut de bine și i-am chemat pe oameni la Hristos, ,,hangii” din bănci îmi transmiteau din priviri același mesaj prăfuit de veacuri: ,,n-avem loc.”

Plini de răutate, de invidie, de bârfă, de minciună, de patimi, de neiertare, de lăcomie, de ură, de ceartă, de tot felul de plăceri păcătoase și nepăsare, unde să-L mai bage și pe Hristos? În plus, unde intră Isus toate acestea trebuie date afară, iar asta doare câte o dată. Un bărbat mi-a spus cu ceva vreme în urmă că s-ar pocăi dacă îl las să fumeze. Luându-mă gura pe dinainte, i-am spus că îl las. Apoi mi-a părut rău. După câteva săptămâni a renunțat. Intrase Hristos.

Hangiul a zis: „N-avem loc pentru voi”. La fel zic oamenii şi azi: „N-avem loc pentru Tine, Doamne!” De Crăciun nu au loc din cauza sărbătorii…

Dacă inima şi viaţa ta sunt umplute cu altceva, tu pierzi enorm. Ce zici, anul acesta ai un loc pentru Isus?

Deșteaptă-te române! – de David Gabriel

Adevărul fundamental pe care îl prezintă imnul nostru național este că românii dorm. Și nu e vorba de somnul acela odihnitor de 6-8 ore de care are nevoie tot omul. E vorba de un somn metafizic. Un somn al rațiunii despre care Goya spunea că naște monștri.

Este un somn care nu ține cont de vărstă sau statut social, diferit este doar sforăitul…

desteaptate-romaneDorm cei care ne conduc, dar dorm și cetățenii. Primii dorm îmbrăcați în costumul ignoranței înfipți adânc în fotoliile bunăstării. Dormind votează legi și tot dormind semnează contracte. Altfel nu poate fi explicată paragina în care a ajuns tara noastră. ,,Noroc” cu doamna Kovesi că îi mai trezește din când în când…

Dar dorm și cetățenii. Dorm în culcușul cald al promisiunilor, visând la o bunăstare națională utopică. Votează cu stânga, dreapta fiind ocupată cu așa-zisele pomeni electorale. Din când în când se mai deșteaptă câte unul, iar realitatea arată ca un vis urât greu de înfruntat…

Cei care s-au trezit scriu cărți, articole sau pe facebook, fac emisiuni, strigă din toți rărunchii ce este bine, dar degeaba. Românii dorm! Iar prin definiție, somnul este o stare de inactivitate cu o încetare parțială sau permanentă a funcționării conștiinței și cu pierdere a sensibilității față de lucrurile din jur. Deci, bate toaca la urechea surdului.

Încet, încet ne transformăm într-o Românie amorfă și inertă. Un uriaș adormit.

Este nevoie de o trezire. Trezire care să ne smulgă din confortul tihnei noastre. Trezire care să ne facă să gândim și să nu-i mai lăsăm pe alții să ne spună ce și cum să gândim. Trezire care să ne scoată din apatie.

Oare ce ar putea aduce această trezire? O nouă criză? O pecingine națională? Un președinte? Un partid? Nu știu. Doar atâta știu: că este nevoie de o trezire!

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

Întrebări Întrebătoare – de David Gabriel

Cum se face, domnule Florin Buhuceanu, că promotorii LGBT sunt deranjați de acțiunea coaliției pentru familie, dar v-ați fi așteptat, în schimb, ca demersul de promulgare a parteneriatului civil să fie TOLERAT și ACCEPTAT?

Domnule Klaus Iohannis, dacă efortul coaliției pentru familie de a păstra normalitatea îl socotiți FANATISM, atunci cum îi spuneți la chestia aia prin care li se spune copiilor că homosexualitatea este ok?

Domnule Lucian Mândruță, dacă homosexualitatea este o VARIANTĂ a normalității, de ce n-ar putea fi și zoofilia, pedofilia și toate celelalte?

Domnule Klaus Iohannis, dacă 3 milioane de români care au semnat pentru NORMALITATE sunt o minoritate, vă puteți dispensa de această minoritate la următoarele alegeri?

Cum se face, prieteni, că se vorbește de TOLERANȚĂ, dar nu este tolerată voința scrisă a unei ,,minorități” de 3 milioane de ,,fanatici”, în schimb este tolerată, în adevăratul sens al cuvântului, o minoritate de câteva mii de LGBT-iști?

De răspunsurile mele nu aveți nevoie, pentru că voi le aveți deja, nu este așa?

Cerul mai Întâi – de David Gabriel

Matei 6:33 ,,Căutați mai întâi  cerulÎmpărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Charles Spurgeon a povestit, la un moment dat, că un comerciant bătrân îi spuse într-o zi fiului său: „Mă bucur că-ţi place Evanghelia, dar ascultă ce-ţi spun şi fii înţelept. Mă ocup de comerţ de patruzeci de ani; sfatul pe care ţi-l dau este: ţine-te de comerţ, câştigă bani, iar după aceea vezi-ţi şi de Evanghelie. Acest tânăr a început să-şi pună mintea la lucru şi, gândind serios, a răspuns: „Tată, am fost întotdeauna recunoscător pentru sfaturile bune pe care mi le-ai dat; iartă-mă însă de data aceasta nu pot să fiu de aceeaşi părere cu tine. Nu se spune oare în Scriptură: <<Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui?>> De aceea nu pot să caut mai întâi să câştig bani, ci voi căuta mai întâi să ascult de Dumnezeu; trag nădejde însă că, din această cauză, nu voi fi mai puţin atent şi harnic în munca de comerciant”.

Observ de aici că oamenii au concepții foarte diferite despre lume și viață. Sunt oameni care își petrec viaţa într-o căutare febrilă după mâncare, băutură sau îmbrăcăminte pentru viitor, ca şi când în hrană şi îmbrăcăminte ar sta viaţa însăşi. Iar Dumnezeu, pentru ei, este un subiect periferic lipsit de relevanță.

Bogățiile, faima și succesul sunt de dorit, dar fără Dumnezeu nu oferă satisfacție deplină. Sunt mulți cei care au împlinire pe planul acesta, dar au atâtea alte neîmpliniri. Când cineva se sinucide în plin succes, la ce vă gândiți? Că a fost fericit? Că a fost împlinit? Presupun că nu. Ei bine, sunt așa de mulți oamenii care au avut parte de tot felul de privilegii, dar ș-au pierdut pe ei înșiși. Și atunci ce folos? Ce folos să-ți vezi idealurile, planurile și visele împlinite, dar să nu ai satisfacție deplină? Ce folos să-ți pierzi sufletul? 

Dar sunt și oameni care au pus interesele lui Dumnezeu pe locul întâi în viaţa lor. Aceștia au înțeles că dacă şi-ar fixa ţelul pe acumulare, pe succes, pe faimă, și alte lucruri de genul acesta, atunci tot timpul şi toate energiile lor ar fi consumate pentru acestea, iar Dumnezeu ar fi privat de slujirea care i se cuvine. Așa că au ales să nu-L priveze pe Dumnezeu de slujirea cuvenită și să se bazeze pe promisiunea Mântuitorului Isus că va purta El de grijă de nevoile lor.

Isus Hristos face un legământ cu urmaşii Lui promițându-le celor care pun interesele lui Dumnezeu pe locul întâi, că le va împlini toate nevoile lor. William MacDonald spune că acesta este programul lui Dumnezeu de „asigurări sociale“.

Geneza 1:1 ,,La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

La început, Dumnezeu a creat pământul pentru a sluji interesele cerului, nu invers. Între timp, diavolul a distorsionat acest adevar făcându-i pe oameni să creadă că cerul este la dispoziția lor.

Slujește interesele cerului, iar cerul va sluji interesele tale.

Când Diavolul îți vindecă sufletul de dor… – de David Gabriel

Suspinul și lacrimile de dor mulți le avem. Ceea ce ne dorim este să ne ostoim sufletele trudite. Vorbele sunt bune, dar nu prea ajută…

Dorul nu are granițe sau limbă. Odată cuprinși de dor, toți suspinăm în aceeași limbă de la un capăt la celălalt al pământului.

Dorul nu este o boală și totuși doare. Este o durere care i-a sfârtecat chiar și pe cei mai viteji dintre oameni.

Nu este o boală și totuși cineva se luptă din răsputeri să-i vindece pe oameni. De ce? Pentru că atunci vom fi străini unii de alții, individualiști și insensibili, ceea ce convine Diavolului.

Împreună suntem mai puternici, dar singuri suntem vulnerabili.

Sentimentul de înstrăinare dintre oameni se accentuează pe zi ce trece. Chiar și dintre credincioși. Sunt atât de rari oamenii care suspină după Dumnezeu încât îmi vine să-i însemn cu cretă când îi întâlnesc.

Mi-e dor de cer, vouă…?
ciresarii.ro

Dormind cu lumina gloriei lui Hristos aprinsă – de David Gabriel

Luca 9:29 ,,Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.”
Luca 9:32 ,,Petru și însoțitorii lui erau îngreuiați de somn; dar când s-au trezit bine, au văzut Gloria lui Isus…”

Trebuie să recunoaștem că  Alexandr_Ivanov_015pierdem foarte mult din lumina și gloria lui Hristos, dormind. Petru, Iacov și Ioan au fost pe munte când Isus Hristos S-a schimbat la față, dar au pierdut o parte din această manifestare a gloriei Lui … dormind. Prin această metamorfozare, Mântuitorul își arăta Dumnezeirea. Ucenicii îL cunoscuseră până acum ca învățător, ca vindecător, ca om, dar acum au văzut Dumnezeirea Lui.

Deci, lumea se împarte în două: cei treji și cei ce dorm … în Domnul. Cei ce se roagă și cei ce cască în timp ce primii se roagă. Cei ce se plâng că lor Dumnezeu nu le vorbește și cei care se bucură de descoperiri Dumnezeiești. Cei care își găsesc plăcerea în biserică și cei care socotesc biserica ca fiind ceva plictisitor. Cei care văd o binecuvântare în tot ceea ce li se întâmplă bun și nemulțumiții care au ochi să vadă doar ceea ceste rău . Și aș putea s-o țin așa mult și bine, dar ce folos?

William Barclay prezintă trei cauze care adorm mintea.
Prima cauză este prejudecata. Ideile și părerile preconcepute pot adormi mintea într-atât încât atunci când bate la ușa inimii un adevăr divin, să nu fie auzit. Tot ce trece de ceea ,,noi așa știm, noi așa am învățat, noi așa am primit”, este privit cu scepticism și tratat ca fiind amențiare a integrității religioase. Ba mai mult, acești constipați ai formelor judecă și anatemizează tot ce trece peste limitarea lor mediocră, tot ce este nou sau vine din partea vreunui tânăr.

A doua cauză care adoarme mintea este lenea mentală. Sunt oameni care refuză să-și frământe mintea cu lucruri adânci. Lucruri precum cititul Bibliei și, bineînțeles, al altor cărți, măcinarea problemelor contemporane de tot felul în moara gândirii și dialogul, țin mintea trează. Dumnezeu spune că ,,poporul [...] piere din lipsă de cunoștință”, iar Platon zicea că ,,omul care ezită să cugete profund nu merită să trăiască.”  Prin faptul că rostește o judecată, afirmația lui Platon este mai dură decât afirmația lui Dumnezeu, care este doar o constatare, dar în fond și la urma urmei concluzia este aceeași: starea de necunoaștere este primejdioasă.

Și a treia cauză care adoarme mintea este iubirea de tihnă. Există în fiecare om un sistem de apărare care închide automat ușa minții atunci când apare un lucru care deranjează sau pare prea complicat. Aceștia se simt în siguranță în zona lor de confort și resping orice provocare și orice inițiativă de evadare spre lumea ideilor. Singurul lor avantaj este că nu vor cunoaște niciodată durerea gânditorului.

Astfel, noi ne putem anestezia mintea cu una dintre aceste cauze sau chiar cu toate trei, până la adormirea ei completă sau putem fi treji, bucurându-ne astfel de strălucirea gloriei lui Isus.

Page 2 of 6
1 2 3 4 6