Între Eva și Isus Hristos – de David Gabriel

1 Ioan 2:16 ,,pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii

Tot ce este rău și păcătos în viață pornește de la aceste trei domenii: pofta trupului, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii. În aceste trei domenii a lovit-o Ispititorul pe Eva în Eden de a căzut. Tot acestea trei le-a atacat și la Isus Hristos, în Pustia Carantaniei. De la Eva la Hristos sunt aprox. 4000 de ani, iar Diavolul nu și-a schimbat tactica câtuși de puțin. Aceasta îmi spune că umblă tot pe vechile cărări.

Pofta trupului are de-a face cu apetiturile trupești izvorâte din firea păcătoasă și care sunt împotriva lui Dumnezeu. Aici pot fi incluse bețiile, drogurile, îmbuibarea, crima, tutunul, curvia, adulterul, LGBTQ cu derivațiile aferente, orice contact sexual înafara căsătoriei, etc. O astfel de trăire instinctuală este o caracteristică animală, pe noi, oamenii, Dumnezeu ne-a înzestrat cu rațiune, conștiință și voință. Rațiunea activează voința, iar conștiința dă verdictul.

Eva a văzut că pomul era bun de mâncat. Astfel, pentru orice flămând sau pofticios, acesta părea un pom cu roade numai bune de mâncat. Dar doar părea, pentru că în realitate avea gust de izgonire din serai.

Isus Hristos după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Era flămând. Pietre erau berechet. Putere avea. Tot ceea ce trebuia să facă era să-și exercite puterea asupra pietrelor.

Pofta ochilor se aplică la privirile păcătoase care provoacă dorințe și sentimente negative. Hristos a zis că ,,ochiul este lumina trupului. Altfel spus, ochii sunt canalul de acces către suflet. Iar aici trebuie să vă fac o avertizare, prieteni. Aveți grijă unde priviți!

Eva a văzut că pomul era plăcut de privit. Dacă tot nu ai voie să mănânci din acest pom, măcar să-l admiri. Iată filozofia Ispititorului. El știe că dacă te uiți puțin mai lung la un lucru interzis e doar o chestiune de timp până o să-ți dorești acel lucru cu o dorință de nestăpânit.

Lui Isus Hristos, Ispititorul I-a arătat toate împărăţiile lumii și strălucirea lor. Dar nu numai că I le-a arătat, I-a promis că-L face stăpân peste ele, în schimbul unui gest mărunt. Nesemnificativ. O plecăciune. Diavolul știe că aproape orice om vrea bogăție fără efort. Și mai știe că trebuie să vezi mai întâi ca să îți dorești ceva.

Citeste mai mult

Singur în ziua necazului – de David Gabriel

Totdeauna înconjurat de
oameni, în ziua necazului său, Mântuitorul Isus a rămas singur. Cel mai singur dintre toți singuraticii. Căci mulți au stat cu El la mese, dar prea puțini au tras la jug, spunea Traian Dorz. Dar e bun și necazul la ceva… te ajută să îi cunoști pe cei care îți sunt cu adevărat prieteni.

Când L-au prins pe Isus, ucenicii, erau de negăsit. Toți L-au părăsit și au fugit. (Matei 26:56) Petru a încercat să-I rămână aproape, dar a falimentat. Prețul rămânerii era prea mare.

Până și soarele L-a părăsit. Trei ore a refuzat să-și mai arate fața în Israel. De fapt el nu putea privi tortura și umilința la care era supus Fiul Lui Dumnezeu. În sens simbolic, le-a arătat oamenilor întunericul în care se află.

Tatăl, L-a părăsit și El. Hristos trebuia să ispășească păcatele omenirii. Tatăl nu putea interveni, pentru că fără jertfa lui Isus nu era mântuire. Nimeni nu are voie să intervină în actul mântuirii, aceasta este exclusiv ,,opera” lui Isus Hristos.

Și pentru că a gustat singurătatea, Mântuitorul Isus a promis că nu-i va părăsi niciodată pe ai Săi. Și am încredere în El, de mine, în schimb, mă îndoiesc…

 

Se întâmplă uneori… – de David Gabriel

Se întâmplă uneori să îți dorești să primești o vorbă bună din partea cuiva, cu toate că nu întotdeauna poți avea încredere în cuvintele frumoase ale oamenilor. Sătul de vești tragice, de nervi și vorbe scuipate printre dinți, uneori, parcă și o minciună spusă frumos ar fi binevenită.

Se întâmplă uneori să îți dorești ca oamenii să îți zâmbească frumos, cu toate că știi că în spatele multor zâmbete zace multă suferință. Vezi în fiecare zi mult prea multe fețe încruntate, palide de îngrijorare, ceea ce te face să îți dorești chiar și un zâmbet fals.

Se întâmplă uneori să îți dorești ca cineva să ți se adreseze cu ,,bună, ce mai faci?” De cele mai multe ori te enervează o astfel de adresare banală, dar uneori, când te simți singur, îți dorești să ți se adreseze cineva în orice fel, oricât de banal ar fi.

Alteori, se întâmplă să îți dorești ca cineva să îți dea o îmbrățișare, o strângere de mână sau măcar o bătaie pe umăr… și cine știe câte astfel de dorințe mai ai.

Ei bine, dacă ai astfel de dorințe uneori, să nu uiți că și alții le au… Fă tu pentru ceilalți ceea ce îți dorești să facă ei pentru tine.

Un loc pentru Isus – de David Gabriel

Luca 2:7 ,,în casa de poposire nu era loc pentru ei.”
Nu cred că Iosif cu Maria i-au spus hangiului că dacă îi primește în hotelul lui, pe Fiul lui Dumnezeu îl primește, cum nu cred că dacă i-ar fi spus ar fi contat. Hotelul era plin, iar dacă ar fi vrut să-l primească pe Fiul lui Dumnezeu, ar fi trebuit să de-a afară niște chiriași. Iar aici încep să se complice puțin lucrurile…

Mă uit în jur și bag de seamă că nimic nu s-a schimbat de atunci. Deja am fost la câteva evanghelizări luna aceasta, și deși am predicat cât am putut de bine și i-am chemat pe oameni la Hristos, ,,hangii” din bănci îmi transmiteau din priviri același mesaj prăfuit de veacuri: ,,n-avem loc.”

Plini de răutate, de invidie, de bârfă, de minciună, de patimi, de neiertare, de lăcomie, de ură, de ceartă, de tot felul de plăceri păcătoase și nepăsare, unde să-L mai bage și pe Hristos? În plus, unde intră Isus toate acestea trebuie date afară, iar asta doare câte o dată. Un bărbat mi-a spus cu ceva vreme în urmă că s-ar pocăi dacă îl las să fumeze. Luându-mă gura pe dinainte, i-am spus că îl las. Apoi mi-a părut rău. După câteva săptămâni a renunțat. Intrase Hristos.

Hangiul a zis: „N-avem loc pentru voi”. La fel zic oamenii şi azi: „N-avem loc pentru Tine, Doamne!” De Crăciun nu au loc din cauza sărbătorii…

Dacă inima şi viaţa ta sunt umplute cu altceva, tu pierzi enorm. Ce zici, anul acesta ai un loc pentru Isus?

Deșteaptă-te române! – de David Gabriel

Adevărul fundamental pe care îl prezintă imnul nostru național este că românii dorm. Și nu e vorba de somnul acela odihnitor de 6-8 ore de care are nevoie tot omul. E vorba de un somn metafizic. Un somn al rațiunii despre care Goya spunea că naște monștri.

Este un somn care nu ține cont de vărstă sau statut social, diferit este doar sforăitul…

desteaptate-romaneDorm cei care ne conduc, dar dorm și cetățenii. Primii dorm îmbrăcați în costumul ignoranței înfipți adânc în fotoliile bunăstării. Dormind votează legi și tot dormind semnează contracte. Altfel nu poate fi explicată paragina în care a ajuns tara noastră. ,,Noroc” cu doamna Kovesi că îi mai trezește din când în când…

Dar dorm și cetățenii. Dorm în culcușul cald al promisiunilor, visând la o bunăstare națională utopică. Votează cu stânga, dreapta fiind ocupată cu așa-zisele pomeni electorale. Din când în când se mai deșteaptă câte unul, iar realitatea arată ca un vis urât greu de înfruntat…

Cei care s-au trezit scriu cărți, articole sau pe facebook, fac emisiuni, strigă din toți rărunchii ce este bine, dar degeaba. Românii dorm! Iar prin definiție, somnul este o stare de inactivitate cu o încetare parțială sau permanentă a funcționării conștiinței și cu pierdere a sensibilității față de lucrurile din jur. Deci, bate toaca la urechea surdului.

Încet, încet ne transformăm într-o Românie amorfă și inertă. Un uriaș adormit.

Este nevoie de o trezire. Trezire care să ne smulgă din confortul tihnei noastre. Trezire care să ne facă să gândim și să nu-i mai lăsăm pe alții să ne spună ce și cum să gândim. Trezire care să ne scoată din apatie.

Oare ce ar putea aduce această trezire? O nouă criză? O pecingine națională? Un președinte? Un partid? Nu știu. Doar atâta știu: că este nevoie de o trezire!

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

Întrebări Întrebătoare – de David Gabriel

Cum se face, domnule Florin Buhuceanu, că promotorii LGBT sunt deranjați de acțiunea coaliției pentru familie, dar v-ați fi așteptat, în schimb, ca demersul de promulgare a parteneriatului civil să fie TOLERAT și ACCEPTAT?

Domnule Klaus Iohannis, dacă efortul coaliției pentru familie de a păstra normalitatea îl socotiți FANATISM, atunci cum îi spuneți la chestia aia prin care li se spune copiilor că homosexualitatea este ok?

Domnule Lucian Mândruță, dacă homosexualitatea este o VARIANTĂ a normalității, de ce n-ar putea fi și zoofilia, pedofilia și toate celelalte?

Domnule Klaus Iohannis, dacă 3 milioane de români care au semnat pentru NORMALITATE sunt o minoritate, vă puteți dispensa de această minoritate la următoarele alegeri?

Cum se face, prieteni, că se vorbește de TOLERANȚĂ, dar nu este tolerată voința scrisă a unei ,,minorități” de 3 milioane de ,,fanatici”, în schimb este tolerată, în adevăratul sens al cuvântului, o minoritate de câteva mii de LGBT-iști?

De răspunsurile mele nu aveți nevoie, pentru că voi le aveți deja, nu este așa?

Page 2 of 6
1 2 3 4 6