Astăzi l-am întâlnit pe Claudiu Lulciuc. Sunt fascinat. Vă recomand, prieteni, să-i vizitați cu îndrăzneală pagina de youtube. Ca să vă deschid apetitul și să vă conving vă pun la dispoziție două dintre creațiile lui.

Binecuvântare prin asociere – de David Gabriel

Pe lângă binecuvâtarea directă de la Dumnezeu, am găsit în Biblie că există și o binecuvântare care vine prin asociere! După ce vei înțelege acest principiu, vei fi mai atent la persoanele cu care te asociezi.

Atunci când Dumnezeu a vrut să distrugă Sodoma și Gomora, Avraam a mijlocit la Dumnezeu pentru nepotul său Lot și familia lui, care locuiau acolo. Chiar dacă Sodoma și Gomora au fost distruse, Lot, împreună cu o parte din familie au fost salvați. Faceți un exercițiu de imaginație și imaginați-vă care ar fi fost destinul lui Lot fără intervenția lui Avraam.

Într-un alt episod, când israeliții au cârtit împotriva lui Dumnezeu, Acesta a spus că îi va nimici pe israeliți, dar Moise a mijlocit pentru ei. Dumnezeu i-a iertat și nu i-a mai pedepsit.

Într-un episod similar, Dumnezeu vrea din nou să-i pedepsească pe israeliti, de data aceasta pentru o răscoală, lovind poporul cu o urgie mare. Aaron a făcut ispășirea poporului și ,,s-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat”.

Nu e puțin lucru să ai pe cineva care să se roage pentru tine.

Când a intrat Iosif în casa lui Potifar, toate lucrurile au început să-i meargă bine lui Potifar. ,,Domnul a fost cu Iosif”.

Când Iacov a dorit să se întoarcă acasă la familia lui, Laban, socrul său a spus: ,,te rog să mai rămâi, am observat că Domnul m-a binecuvântat datorită ție”.

Prin oamenii cu care te asociezi poți băga în casa ta binecuvântarea sau prăpădul.

Când Iosif a fost dus la palatal lui Faraon, Faraon s-a îmbogățit foarte mult datorită lui Iosif. Dar nu numai Faraon, ci întreaga națiune a prosperat. Iar când au venit cei șapte ani de foamete mai multe națiuni au supraviețuit datorită lui Iosif. Iosif avea ,,în el Duhul lui Dumnezeu.”

Doar ca un fapt divers, un alt Faraon, mai târziu, a atras mari nenorociri peste Egipt, din cauza împietririi inimii lui, când Dumnezeu i-a cerut să-i lase pe israeliții să plece. Toate urgiile care au venit peste el, pur și simplu au pustiit țara. Holdele și toți arborii au fost distruși. Când israeliții au plecat din țară, egiptenii le-au dat argint, aur și alte bogății, ca plată pentru munca lor. Când israeliții au ajuns la Marea Roșie, Faraon i-a urmărit cu armata lui. Israeliții au trecut prin mare ca pe uscat, dar armata egipteană a fost înecată în mare. Lui Faraon nu i-a mai rămas nimic. Din bogat devenise sărac.

Cât de mult contează ce fel de om este cel care conduce? Fie el președinte, primar, administrator, dascăl, popă sau pastor. Contează, nu-i așa?

Când Moise a trimis doisprezece spioni să analizeze țara promisă, zece dintre ei au raportat că este imposibil de cucerit, răspândind, astfel, în jurul lor descurajare. Ceilalți doi, Iosua și Caleb, au văzut ceva în plus, promisiunea lui Dumnezeu. Cine se asociază cu oameni precum Iosua și Caleb vor beneficia de binecuvântările lui Dumnezeu. Dar cei care s-au asociat cu cele zece iscoade, care au crezut că este  imposibil de cucerit țara promisă, au murit în pustie.

Un băiat a hrănit singur cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești pentru că era disponibil. Când Isus Hristos le-a spus ucenicilor să le dea oamenilor să mănânce, ucenicii s-au scuzat că au puțini bani, cu care abia dacă ar putea să cumpere câte o firimitură pentru fiecare. Dar băiețelul avea și mai puțin, numai că puținul lui în mâna lui Isus Hristos s-a transformat în belșug. Ucenicii au rămas cu banii…

Oamenii cu care te asociezi pot atrage binecuvâtarea sau nenorocirea și asupra ta.

Îți doresc să fii înconjurat de oameni care atrag binecuvântarea, dar și tu, la rândul tău, să fii o binecuvântare pentru cei din jurul tău.

Fără Dumnezeu, în concepția lui Petre Țuțea

Idei culese și aranjate de David Gabriel

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei. Numai în biserică se poate da o definiție omului. De ce? Pentru că acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.

Fara Dumnezeu, un laureat al premiului Nobel este inferior unei babe din Cucuieții din Deal care stă descult, cu unghiile muradare și se închină chircită in fata unei icoane. Baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.

Fără Dumnezeu, eroul este mai mic decât sfântul, pentru că eroul are nevoie de recunoașterea oamenilor, dar pe sfânt îl recunoaște însuși Dumnezeu.

Fără Dumnezeu, un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu face minuni.

Fără Dumnezeu, nu există viață. Eu când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu.

Fără Dumnezeu, omul nu poate cunoaște ce este cu adevărat libertatea. Omul e liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă şi pe sacerdot, şi pe credincioşi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul crestin: Robeşte-mă Doamne, ca să fiu liber, spunea Toma de Kempis. Fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia…

Page 1 of 17
1 2 3 17